Despre software si inventii

Probabil multora va este cunoscuta dezbaterea ce are loc de o buna bucata de timp in privinta patentarii solutiilor software. Pe scurt, unii spun ca nu ar trebui sa ai voie sa patentezi software, unii ca ar trebui patentate doar cazurile exceptionale (intr-adevar considerate a fi descoperiri tehnologice), iar altii spun ca este in regula pentru ca doar asa poate fi protejata inovatia.

Cert este ca ideea din spatele infiintarii unui oficiu al inventiilor tinea initial tocmai de facilitarea accesului la inventii si abia apoi de protejarea acestora. Scopul era simplu: stimularea inventivitatii avand acces la inventivitatea altora. Protejarea inventiei era oferita ca ‘premiu’ pentru cei ce alegeau sa isi faca publica inventia, ei putand astfel sa obtina beneficii materiale de pe urma inventiilor, fara riscul de a le fi furata inventia. Cu timpul tot acest mecanism a fost impins spre extrem, ajungandu-se la cazuri stupide in care diverse companii patenteaza ‘ceva’ doar in ideea in care acel ‘ceva’ sau un derivat al lui ar putea fi folosit ulterior de o alta firma, urmand ca firma ce detine ‘inventia’ sa ceara daune. Cazurile sunt extrem de multe, nu intru in detalii.

Pe scurt, definitia inventiei (in sensul international acceptat de ‘patent’) se refera strict la cazul unei descoperiri tehnologice. Conform normelor europene, pentru a fi brevetata, o inventie “must be novel and involve an inventive step”. Conform normelor din SUA, “the invention must be novel and must not be obvious”. Desi normele europene si cele americane par ca se aseamana, in practica diferentele sunt semnificative, mai ales datorita permisivitatii din aplicarea acestor norme in SUA in privinta exprimarii “must not be obvious”. Acum vreo 14-15 ani lucram la o baza de date pentru o firma de “head hunters” din SUA, scopul acestora fiind sa stranga datele de contact ale tuturor inventatorilor brevetati pentru a facilita recrutarea lor ulterioara. Printre mii si mii de aberatii, tin minte ca exista un patent mai vechi pentru “o tastatura cu un buton rosu plasat in lateral” (am cautat patentul acum dar nu-l mai gasesc). Conform normelor americane, butonul rosu facea ca inventia sa nu fie evidenta. In paralel, o astfel de inventie nu ar fi putut fi acceptata in Europa deoarece nu presupune “an inventive step” (decat in cazul in care ‘inventiv’ s-ar confunda cu ‘imaginatie bogata’).

In privinta patentelor software, situatia e al dracului de incalcita. In primul rand pentru ca programele sunt oricum protejate prin drepturile de autor la fel ca si cartile, deci nu e nevoie sa patentezi un software pentru a-ti fi recunoscute drepturile asupra lui. Deci singurul motiv pentru a patenta un soft tine de beneficiile materiale asociate brevetului. Nimic rau pana aici, doar ca in software se patenteaza mai ales conceptul si nu solutia (vorbim de SUA).

De exemplu, exista un patent din 1986 pentru “merging of documents”. Sau altul, peste care am dat intamplator, brevetat in 1992: “Methods for displaying and integrating commercial advertisements with computer software”. Suna cunoscut? Sa nu va imaginati ca acele “methods” reprezinta vreo descriere detaliata a unei metode programatice sau algoritm de afisare a reclamelor… nu, e vorba strict despre concept in sine. Pentru exemplificare, iata si “schema” patentului:

Complicat, nu-i asa? Habar n-am daca patentul a fost aplicat vreodata (in sensul vreunei cereri de daune) sau daca nu cumva a fost cumparat de vreo companie specializata in patente (vezi Intellectual Ventures). Cert este ca astfel de patente generaliste, ce la vremea brevetarii lor pareau nerelevante (cine se gandea la ad-uri in software in 1992?), pot face mai mult rau decat bine.

Unul din putinele lucruri bune intamplate in ultimii ani in lumea patentelor din SUA este verdictul recent dat impotriva celor de la Lucent in disputa cu Microsoft privind folosirea unei componente date-time picker in Outlook, componenta pentru folosirea careia Lucent ceruse nu mai putin de $357,693,056.18 Interesant este ca tribunalul a decis impotriva Lucent nu din cauza ca acea componenta nu ar face obiectul vreunui patent Lucent, ci pentru ca daunele cerute au fost aberant de mari avand in vedere relevanta componentei respective. Spun ca este un lucru bun pentru ca, daca s-ar fi decis in favoarea Lucent, ar fi fost creat un precedent extrem de periculos prin care orice incalcare cat de mica unui patent ar fi putut genera daune falimentare pentru o companie ce nu ar fi de talia Microsoft.

Un alt aspect relativ pozitiv este acela ca in general companiile ‘procesomane’ se indreapta impotriva celor de la care stiu ca pot scoate multi bani, ajungandu-se la intelegeri amiabile pentru stingerea litigiului. Partea proasta este ca, daca firma ta ajunge mare, sansele sa fi implicat intr-un astfel de litigiu sunt semnificative. De exemplu, in cazul Lucent – Microsoft si date/time picker, acea componenta este foarte folosita de multe alte aplicatii, dar Lucent a preferat sa se indrepte impotriva pestelui cel mai mare (exista un intreg istoric foarte interesant al disputelor Lucent – Microsoft ce ar putea face subiectul unui articol separat).

Din punctul meu de vedere, sunt de acord ca inovatia in sine trebuie stimulata prin protectie. Dar cred ca sistemul american este mult prea permisiv (prin acel interpretabil “must not be obvious”) si astfel se ajunge sa fie patentate ‘inventii’ ce pot parea in regula pentru o persoana ne-avizata, dar care in esenta sunt obstructive tocmai pentru stimularea inventivitatii. In plus, ar trebui reinnoit sensul brevetarii in scopul promovarii inventiei. In materie de software, cred ca drepturile de autor ar trebui sa fie suficiente.

Cum ar fi ca formulele matematice sa fie patentate de catre autorii lor si sa nu le poti folosi decat cu acceptul acestora? De exemplu sa nu poti dezvolta un software ce face predictii financiare, pentru ca transformata Laplace este patentata? Nu e de ras: mostenitorii lui Martin Luther King au drepturi de autor asupra expresiei “I have a dream”.

inventie, patente, Software