In primul rand, trebuie specificat ca articolul are legatura cu cel publicat de Mark Suster aici, in sensul ca mi-a adus aminte de ‘drama’ prin care unii antreprenori trec in momentul lansarii unui produs (in special a primului produs).

Cat de important este momentul lansarii pentru succesul unui produs software? Cand trebuie ales acest moment? Ce se intampla daca produsul nu capteaza atentia massmedia la lansare, chiar daca s-au depus eforturi consistente? Cat de spectaculoasa / extravaganta trebuie sa fie lansarea unui produs software?

Nu o sa fac nota discordanta fata de parerea multora: si eu sustin ca, cu cat e lansat mai repede, cu atat e mai bine pentru produs. Chiar si cu bugurile de rigoare, nu e o problema. Cu o conditie: lansarea produsului sa nu fie privita ca “momentul T, iar din T+1 vanzarile trebuie sa inceapa sa curga valuri-valuri, altfel produsul va fi un esec“. Cred ca orice produs are nevoie de o perioada de asezare pe piata, chiar si intr-o piata atat de dinamica precum cea a produselor software. Este extrem de important sa primesti si sa procesezi comentariile primilor utilizatori reali, poate mult mai important decat parerea jurnalistilor care asista (intr-un fel sau altul) la lansare. Cu cat beneficiezi de parerile potentialilor clienti mai repede, cu atat mai bine.

Din cand in cand vad lansari de produse/servicii gandite ca un fel de evenimente mondene. Ok, daca produsul respectiv se adreseaza unei nise ce are legatura cu viata mondena, probabil ca e o abordare corecta. Altfel, nu vad rostul unor astfel de lansari. Poate daca sa zicem vorbim de un produs ce are o nisa extrem de fina, iar invitatii la eveniment sunt chiar principalii potentiali clienti – caz in care mai degraba nu vorbim de o lansare a produsului, ci de o ‘prezentare cu vanzare’. Sau daca produsul apartine nu stiu carei corporatii – desi o astfel de lansare ar tine aici mai degraba de imaginea corporatista sau de justificarea bugetului decat de beneficiile evenimentului in sine.

Da, e indicat ca massmedia sa afle despre produs atunci cand e lansat. Dar, daca nu as avea resursele necesare sa o fac, nu as amana lansarea si nici nu m-as apuca sa distribui un comunicat de presa despre lansarea produsului, la 2 luni de la lansare. Nu lansarea produsului va face diferenta intre succes si esec, ci calitatea produsului. Mai mult decat atat, daca nu vorbim despre lansarea unui produs apartinand unei companii Top 500 Fortune sau ‘la moda’, oricum este foarte probabil ca lansarea sa treaca neobservata de massmedia.

Unul din miturile industriei este “daca ajung pe prima pagina in ‘acea-revista-populara-pe-care-sigur-o-citesc-clientii-mei’, produsul o sa se vanda in nestire“. FALS. In cel mai bun caz, chiar si o prima pagina intr-o revista mare din SUA iti va aduce doar o crestere temporara a vanzarilor. Da, o astfel de expunere aduce notorietate produsului/firmei/antreprenorului (dupa caz) si evident ca ajuta la vanzari. Dar un produs bun se descurca bine si fara ea. Si in nici un caz o astfel de publicitate nu va duce la o crestere exponentiala a vanzarilor. Din propria experienta, singura data cand o astfel de expunere a facut o diferenta majora in cresterea numarului de utilizatori a fost in cazul unui produs freeware – si s-a intamplat tocmai pentru ca era freeware si era prezentat ca atare. In rest, indiferent despre ce revista/radio/TV a fost vorba, chiar si in cazul in care produsul a fost promovat pe prima pagina a unei editii internationale ca o oferta speciala, cresterea in vanzari nu a fost spectaculoasa si in nici un caz nu a generat o crestere accentuata pe termen lung. Pe de alta parte, in mod evident, astfel de expuneri in massmedia, daca sunt facute in mod regulat, cu siguranta vor face o diferenta sensibila in volumul total de vanzari, pe termen mediu/lung. Dar nu si in primii pasi ai produsului pe piata.

Inca nu am auzit despre “produsul exceptional care nu a avut succes din cauza ca massmedia l-a neglijat”. In nici un caz nu sustin ca relatia cu massmedia ar trebui ignorata, dar nici nu trebuie facuta o tragedie daca produsul nu beneficiaza de o astfel de expunere, de la lansare. Asa cum nici in cazul in care revista X nu scrie tocmai lucruri bune despre produs, nu trebuie exagerat impactul negativ al articolului. Cum spuneam, daca produsul este foarte bun, se va promova singur. De exemplu, cam toate revistele mari obisnuiesc sa publice comparatii intre produse similare. Daca produsul in cauza este foarte bun, chiar daca nu a devenit inca popular, in mod normal va prinde acel articol.

Dar cum te asiguri ca editorul revistei va stii despre produs? Mi-e greu sa cred ca va cauta prin arhiva zecilor de mii de comunicate de presa primite prin email. Cel mai probabil va apela la Google si/sau la expertii din nisa. Iar prin experti inteleg in primul rand bloggeri. Drept urmare, desi cred ca e util sa distribui un comunicat de presa catre massmedia, cred ca e cu atat mai important ca specialistii/formatorii de opinie din nisa sa primeasca acel comunicat, chiar si intr-o forma mai prietenoasa. Si e important sa mentii o legatura cat de cat permanenta cu ei, astfel incat urmatorul eveniment important sa il poti sincroniza cu ei.

Cu toate acestea, consider ca momentul lansarii unui produs este extrem, extrem de important. Nu pentru vanzarile imediate, nu pentru expunerea massmedia, ci pentru antreprenor – mai ales daca vorbim despre ‘primul produs’. Pentru ca este momentul in care ar trebui sa se produca acel declic care sa responsabilizeze antreprenorul in drumul sau catre succes.

De ce caii verzi pe pereti din titlu? Pentru ca, asa cum scriam mai sus, multi viseaza la momentul lansarii produsului ca la momentul care, daca e pregatit cu mare atentie, va asigura drumul catre succes. Sau, din contra, momentul pe care multi il amana pentru ca nu au bugetul necesar lansarii. Ambele abordari mi se par gresite pentru ca succesul unui produs tine de drumul pe care il parcurge pana la maturitate, nu de un anumit moment din ‘viata’ lui. Folosind un citat din filme, “it’s a process”.

Imi propun sa fac o comparatie – la 10 ani distanta – intre ingredientele pentru comercializarea unui produs software, facand putin abstractie de calitatile necesare unui antreprenor. Sunt convins ca nu o sa ating multe din punctele importante, dar scopul nu e sa fac o lista de genul ‘ce trebuie sa facem ca sa vindem software online’. E cam greu sa gasesc o abordare generalista (pana la urma fiecare nisa de piata si fiecare firma isi are propriile particularitati), asa ca hai sa luam cazul produsului software de ‘larg consum’ (un ‘ceva’ ce doreste sa rezolve o problema pentru o masa de utilizatori Windows). Lasand la o parte evidentul (banii/informatia sunt la fel de importante, acum si atunci), hai sa vedem cat de mult s-au schimbat pasii in comercializarea produselor software in ultimii 10 ani.

Cum era acum 10 ani, pornind de la scenariul unui angajator roman care vinde propriile produse software?
- distanta de la o idee buna pana la produs era mai scurta decat astazi, asta si pentru ca (zic eu) inca mai erau multe probleme relativ simple de rezolvat;
- vanzarile retail erau mult mai consistente decat cele online – distribuitorii / resellerii regionali erau esentiali;
- distribuitorii online de comunicate de presa inca isi cautau formatul potrivit si primeau gratis comunicate (de exemplu PRW), iar un pachet ultra-all-inclusive nu sarea de $200. In medie, in orice zi, nu erau mai mult de 10 de comunicate de presa in industrie. Presa era receptiva cam la orice noutate/inovatie;
- siteurile de download erau relativ putine (comparativ cu situatia de acum) si inca nu se raspandise atat de mult “logica” prin care “daca scriem ca produsele tale sunt cele mai tari, poate iti place si iti faci reclama la noi”;
- un programator OK ar fi costat $2-300/luna;
- optimizarea prin motoarele de cautare dadea rezultate excelente aproape indiferent de cuvintele cheie folosite, asta si pentru ca nu exista supra-popularea de acum; si nu aveam Adwords, doar un inceput de Overture;
- asociatile formate din antreprenori erau, parca, mult mai unite si mai deschise;
- emailurile comerciale inca dadeau rezultate rezonabile. Sau cel putin inca nu ajungeau in spam
- in general, licentierea se facea pe baza unui serial number generat mai mult sau mai putin “din burta” (fara verificare online) sau pur si simplu exista o versiune de evaluare si una ‘full’ pentru fiecare produs;
- comisioanele pentru procesarea platilor online erau ceva mai mari, iar serviciile asociate se rezumau eventual la posibilitatea de a avea un sistem cat de cat functional de ‘affiliates’;
- cam orice idee mai mult sau mai putin “outside of the box” isi gasea imediat investitorul.

Ce avem acum?
- un programator bun sare de $1000;
- in primul rand, canalele de promovare sunt mult mai diversificate. Avem retele de socializare folosite pentru marketing. Avem distribuitori de comunicate de presa mult mai multi si ceva mai scumpi (in conditiile in care revistele devin din ce in ce mai putin receptive la un comunicat de presa – pe undeva de inteles, avand in vedere ca editorii au de sortat prin sute de comunicate zilnic);
- avem canale de distribuitori de stiri (RSS), formatori de opinie mult mai activi prin bloguri, avem adwords, dar si SEO mult mai dificil de implementat cu succes pentru cuvinte cheie populare (concurenta bat-o vina);
- clientii sunt ceva mai sofisticati: compara produse, cauta oferte speciale, sunt mai atenti la detaliile licentei;
- drumul de la idee la un produs vandabil este mult mai lung pentru ca problemele-de-rezolvat devin din ce in ce mai complicate si mai dificil de implementat, iar in acelasi timp cerintele clientilor (licentiere, suport, documentatie) consuma din ce in ce mai multe resurse. Costurile de dezvoltare sunt mai mari, costurile de promovare sunt mai mari;
- se pune mult mai mult accent pe protejarea licentei – rar mai intalnit cazuri in care licentierea sa nu se faca prin verificare online;
- in 2010, se estimeaza ca vanzarile online de software vor depasi vanzarile retail (imi pare rau ca nu mai gasesc sursa);
- pretul si pretentiile investitorilor au crescut. Pe undeva e si normal, avand in vedere numarul mare de esecuri din perioada boom-ului web si concurenta mult mai acerba de acum, combinate cu efectele crizei economice.

In concluzie, mi se pare mai greu acum sa patrunzi pe piata, ca un nou-venit, fara un buget substantial, desi serviciile asociate mai ales marketingului / distributiei unui software sunt mult mai diversificate si mai usor de accesat (nu si mai ieftine). Cred ca s-au cam dus vremurile in care un ‘computer geek’ (one-man-show) putea programa / comercializa cu succes un produs, fara cine stie ce resurse umane/financiare. Asta nu inseamna ca nu se mai poate intampla asa, ci doar ca se intampla din ce in ce mai rar. Ce sanse are un antreprenor nou, daca vorbim de clasicul caz “am o super idee de produs, nu prea am fonduri, dar vreau sa fac bani din ea”?. Pai are fie varianta “banii altora” (rude/prieteni/banci/investitori), fie varianta “curaj gaina ca te tai” (risca tot ce are de riscat, face singur cam tot ce se poate, incercand sa invete pe parcurs, din propriile greseli – daca ii iese e super, daca nu…).

Pe de alta parte, nu cred nici in varianta “fara un buget de X milioane nu se poate”. Ba se poate: daca stii ce vrei, cu cine vrei si pentru cine. Dar, comparativ cu acum ceva ani, ai nevoie de ceva de mai multa experienta si cercetare pentru a ajunge la o solutie de succes. Partea buna e ca ai de unde alege partenerii catre succes

In nici un caz nu consider ca situatia de acum ar fi mai grea/sumbra decat cea de acum x ani. Dar, asa cum produsele software evolueaza, la fel si detaliile catre comercializarea produselor se modifica.

Culmea e ca, atunci cand era teoretic mai usor sa ai succes cu un produs software, majoritatea antreprenorilor romani era orientata spre servicii (programare / outsourcing). Acum, cand a devenit aproape imposibil sa concurezi cu firmei din tari care inca pot oferi preturi la nivelul de acum 10 ani, multi s-au reorientat catre produse sau servicii online.

Am auzit vorbindu-se de industriile ’strategice’ care trebuie relansate: agricultura, turism si IT, argumentandu-se ca sunt industriile ce pot aduce cresterea PIB cea mai semnificativa. Pe scurt, ar fi industriile care ne pot scoate din rahat. Daca in agricultura si turism poate fi o teorie valabila (fie si din simplul motiv ca au cazut ani la rand si au de unde sa se ridice), nu inteleg de ce ITul este bagat in aceeasi oala. In primul rand pentru ca sunt o gramada de firme romanesti de IT care o duc bine mersi chiar si in timpul crizei – mai ales cele ce nu au fost create pentru a fi dependente de piata nationala. In al doilea rand, ITul romanesc nu poate produce acel tip de crestere pe care sa zicem l-ar putea produce turismul (in cazul in care problemele esentiale – calitate, infrastructura, promovare – ar fi rezolvate). Deci ce anume vrem sa relansam in IT si de ce?

Mai degraba as intelege daca s-ar vorbi despre maturizarea industriei IT. Vorbim totusi de o industrie in care oamenii valorosi nu mai zboara de la o companie la alta in cautare de stabilitate si avem suficient de multe firme profitabile, cu vechime pe piata, bine infipte in niste strategii pe termen lung. E adevarat, piata de retail sufera, dar n-ai ce sa relansezi aici pentru e strans dependenta de puterea de cumparare a romanilor.

Pe de alta parte, mie nu-mi place termenul “relansare”, imi suna a chestie tipic romaneasca, acel ‘hei-rup’ in care ne umflam muschii doar pentru a face ‘poc’ putin mai incolo. Parca ar fi acel mediatizat moment-zero al fotbalului romanesc, despre care toti microbistii stiu ca a existat dar care nu a produs nici un efect.

Da, pot sa inteleg strategia unora de a se plange (din principiu) ca e greu, ca e criza, ca “nu sunt bani”. Da, sunt multe firme care au avut enorm de suferit de pe urma acestei perioade. Dar poate mai bine ar fi, in loc sa relansam astfel de structuri, sa vedem unde si de ce s-a gresit (pentru ca exista greseli si “greseli”) si sa evitam astfel de situatii pe viitor. Asa ca eu sper ca nu vom relansa nimic

Conform studiului Coface Romania, in primul semestru din 2009 s-au inregistrat 137 de falimente (cazuri de insolventa) in domeniul firmelor specializate in tranzactii imobiliare. Comparativ cu anul trecut, cresterea e de aproximativ 55%. Trecem printr-o perioada de criza, deci pana aici nimic neasteptat.

Din ciclul “iarna car si vara sanie”, ne-am hotarat sa cumparam un teren la munte. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Zona buna, acces usor, intravilan, etc. Am luat-o frumos pe Google si am inceput cautarea. Intr-un final am ‘focalizat’ pe doua dintre agentiile cu cele mai multe oferte ce s-ar plia pe cerintele noastre, avand grija ca ofertele de terenuri sa fi fost actualizate recent (tocmai ca sa evitam agentiile aflate in faliment). Evident, i-am contactat in vederea stabilirii unor vizionari ale acelor terenuri, spunandu-le extrem de clar ca sunt hotarat sa cumpar un teren. Nu “poate”, nu “vreau sa-mi fac o idee”. Intamplarea face ca cele 2 agentii sa fie unele dintre cele mai active/populare de pe piata, cel putin pana “de criza”.

Bun, practic au clientul “la botul calului”, trebuie doar sa il ajute sa aleaga. Au trecut vreo 5 zile si n-am primit nici un raspuns (tel, email). Mi-e si jena sa-i mai contactez, poate ii deranjez. Ma gandesc totusi sa le trimit un email in care sa le spun ca am 3 mil. de euro care imi prisosesc, sa ii intreb daca ii vor ei. Gratis, fara obligatii. Oare imi raspund?

Alta intamplare recenta: aveam nevoie de niste printuri mai ‘profi’. Gasesc siteul cu oferta. Oamenii platesc reclame AdWords, deci stiu ce vor. Fac comanda. Precizez ca in final vreau ca doua fisiere sa fie printate si unite in acelasi dosar. E simplu: 1 + 2 = 3. Primesc raspuns: “noi facem doar printare, nu si machetare”. Atat. Era greu sa-mi spuna “pentru asta va mai cerem 5 lei?”. Am renuntat si am printat la altii, asa cum am dorit…

Si totusi E CRIZA. Nu au clienti. Nu au lichiditati. Moare amanta de foame si n-are ce sa manance. Pana la urma, oare e criza sau doar selectie naturala?

In primul rand, deocamdata nu te apuca sa o povestesti in stanga si in dreapta. Inca nu stii multe lucruri legate de ideea ta si risti sa pici de laudaros. Mai mult, nu ai avut timp sa descoperi cum sa o promovezi mai bine, asa ca ceea ce tie ti se pare extraordinar poate parea nesemnificativ sau de-a dreptul stupid altora din simplul motiv ca nu ai stiut (inca) sa explici pe intelesul oricui ceea ce vrei sa faci. Risti sa fi demoralizat de persoane care nu au prins ideea sau care pur si simplu isi dau cu parerea fara sa aiba habar, doar pentru ca tu le-ai intrebat. Asa ca tine-o pentru tine, deocamdata.

Apoi, testeaza-te singur: pastreaza ideea, eventual detaliaz-o in scris si las-o asa macar cateva zile. Nu te mai gandi la ea. Apoi revin-o la ea si vezi daca ti se pare la fel de buna. E important sa elimini emotiile/adrenalina create in entuziasmul marii descoperiri. De multe ori se intampla ca dupa o perioada in care ai lasat ideea ‘la copt’, sa te reintorci la ea si sa descoperi diverse bube grave, lucruri la care initial nu te-ai gandit sau le-ai ignorat in entuziasmul tau. Daca tot ti se pare o idee buna, mergi mai departe.

Ce ai vrea sa faci cu ideea ta? E o intrebare foarte importanta pentru ca e cea care iti formeaza viziunea produsului/serviciului derivat din idee. Imagineaza-ti produsul/serviciul finit, gata de a fi comercializat. Constientizeaza-l ca pe un produs peste care dai intr-un magazin, pe strada sau pe Internet. Stralucitor, apetisant. AL TAU. Incarca-te de optimism! Probabil stiti veverita si aluna din seria “Ice Age”

Piata si concurenta. E bine sa studiezi concurenta posibila inainte de a te aventura prea departe cu ideea ta. Trebuie sa fi convins ca nu a fost deja pusa in aplicare de altcineva sau macar ca produsul tau poate avea acele avantaje care il vor face unic si mai bun decat ale concurentei. Poate concurenta e deja atat de acerba incat un nou produs pe piata ar trece neobservat. Poate ti-ai imaginat ca iti vei vinde produsul cu $1000 ca painea calda, dar descoperi ca exista produse relativ similare la doar $50. Sunt avantajele produsului tau atat de pretioase incat sa merite diferenta pentru un posibil client? In plus, estimeaza piata, posibilii clienti, vezi cum isi promoveaza ei produsele. Este un produs/serviciu de larg consum? Se adreseaza unei anumite nise? Unei anume industrii? Este o nisa aflata in crestere? Google, cat mai mult Google aici! Studiaza site-urile concurentei, studiaza comunitatile (forumuri, bloguri, etc) legate de ideea ta. E foarte posibil sa ajungi sa-ti dai seama cum poti imbunatati ideea sau sa vezi ca altcineva ti-a luat-o inainte. Cu mult. Nici o problema, observa cum/daca il poti depasi, vezi daca nu cumva efortul ar fi prea mare comparativ cu potentialul pietei.

Estimeaza costurile. Nu e cazul sa calculezi la miime, important e sa-ti faci o idee extrem de realista asupra eforturilor materiale si umane necesare. Ai nevoie de ingineri ‘aerospatiali’ cu experienta pentru a-ti pune ideea in practica? Ai cum si de unde sa ii recrutezi? Ai nevoie de furnizori de materie prima? Spatii de productie/desfacere? Afla cat te costa. E gratis sa intrebi si nu e nici o rusine. Asa ca pune mana si contacteaza-i pe cei de care ai avea nevoie. Nu te obliga nimeni sa si bati palma cu ei. Daca nu ti-e clar regimul fiscal/juridic in care s-ar incadra proiectul tau, da o fuga pana la Camera de Comert si intereseaza-te: e informatie publica. Pont: cerere scrisa cu numar de inregistrare

Poti sa urmezi toti pasii de mai sus fara nici un leu. Tot ce trebuie sa investesti pana aici tine strict de timpul si inteligenta pe care le poti aloca ideei tale.

Pune in practica produsul/serviciul. In marea majoritate a cazurilor, nu e nevoie sa fabrici o cantitate mare. Important e sa il ai si sa stii la ce sa te astepti atunci cand il produci.

Ok, acum ar trebui sa cunosti deja datele “de intrare” ale problemei: ai imaginea clara a produsului/serviciului derivat din idee, cunosti piata, concurenta, costurile de productie, pretul. De cele mai multe ori, intrebarea cea mai apasatoare este “daca nu se vinde?”. Marele avantaj al vremurilor noastre este Internetul. Un site bine facut si optimizat macar decent pentru motoarele de cautare nu te costa o avere. Poti incepe asa, fara sa ai nu stiu ce spatii de prezentare inchiriate… vizitatorii site-ului n-au de unde sa stie ca tu le raspunzi din dormitor. Daca produsul/serviciul este bun iar siteul pe masura, TREBUIE sa genereze INTERES. Urmareste traficul siteului, vezi comportamentul celor ce il viziteaza. Fa asta ca pe un joc, s-ar putea chiar sa-ti placa. Daca ai trafic dar produsul nu se vinde, inseamna ca exista suficient interes pentru un astfel de produs, dar fie produsul tau e prost gandit fie e prost prezentat. Daca nu ai trafic, fie ai nimerit o nisa/piata extrem de competitiva (atat de competitiva incat siteul tau e listat abia de  la pagina T a rezultatelor de cautare), fie nu exista interes pentru un astfel de produs/serviciu sau pur si simplu site-ul e de negasit pe motoarele de cautare. Pe scurt, ai gresit la unii din pasii mai sus (piata, concurenta, pret, etc). Nu e o tragedie, asa capeti experienta.

Nu apela la un investitor decat daca intr-adevar ai nevoie de o investitie MARE. Altfel, mai bine rabda o perioada, cumpara-ti o saorma mai putin si lasa-te de fumat. Imprumuta-te la prieteni. Risca, daca tu nu risti pentru propria afacere, cum poti avea pretentia ca un investitor sa-si riste banii lui pentru ideea ta?

Personal nu sunt adeptul investitorilor decat in masura in care altfel nu se poate. Prefer o crestere organica, naturala a afacerii, chiar daca asta inseamna mai multe sacrificii pe termen scurt/mediu. Cu atat mai mult daca esti la prima firma. O infuzie importanta de capital iti poate induce o stare de bine extrem de neproductiva si risti sa te crezi cu sacii in caruta, cand de fapt greul de abia de acum incepe. Infuzia de capital poate fi comparata cu situatia in care te pui pe baut cu un bautor (nu betiv) antrenat. Daca nu stii ca rezisti la alcool, mai bine nu. Altfel te baga sub masa de nu te vezi

Daca totusi ‘altfel nu se poate’, momentul ideal pentru a apela la un posibil investitor (fie ca e vorba de venture capital sau de vreo firma mare ce activeaza in domeniul in care ideea ta ar fi aplicabila) este acela cand ai intrunit deja macar urmatoarele conditii:

- ai realizat produsul sau ai pus cap la cap toate ingredientele serviciului, chiar daca esti constient ca suporta multe imbunatatiri;

- ai o imagine clara privind concurentii, avantajele produsului/serviciului tau, piata de desfacere, modul in care ar trebui promovat;

- ai realizat deja ceva vanzari. Nu trebuie sa fi inceput sa iesi pe profit sau sa fie niste cifre impresionante (iar daca sunt, pentru ce mai ai nevoie de banii altora?), ci doar suficient pentru a demonstra ca exista cerere pentru acel produs. In functie de domeniu, fie si numai interesul in sine (fara sa fi generat vanzari) poate fi de ajuns.

Cu cat ai mai putine din conditiile de mai sus indeplinite, cu atat cresc sansele sa fi respins sau sa ti se faca o propunere dezavantajoasa pe termen mediu/lung pentru tine. Trebuie sa fi in postura de a-ti permite sa negociezi, iar o simpla idee (oricat de extraordinara ti se pare) nu este suficienta.

Dar deja aici intram in alt subiect. Iar pentru mai multe idei privind relatia antreprenor – investitor, recomand cu caldura blogul lui Radu Georgescu.

Tot incerc sa gasesc motive (scuze) pentru cei care se grabesc ingrozitor de mult in trafic.

Cazul tipic: ora 17, blocaj de la un stop la altul, 2 benzi pe sens + linie de tramvai. ‘Muritorii de rand’ stau frumos in coloana, ’smecherii’ se duc pe linia de tramvai. N-am nici o problema pana aici, foarte bine, e treaba lor. Dar am o problema atunci eu stau mai mult timp in acel blocaj din cauza lor. Pentru ca, evident, acea linie de tramvai se termina cu o statie de tramvai… care, ce surpriza!, e chiar inainte de intersectie. Si cum uneori se intampla, cel putin in intersectia ‘mea’, sa mai fie cate un echipaj de politie acolo, ei trebuie sa intre la loc pe banda inainte de refugiul statiei de tramvai, putin inainte de stop. Adica sa se bage in fata. Buluc, cu nesimtire, ca poate nu se mai pune alt ‘verde’ niciodata si mor acolo. De cele mai multe ori cu niste figuri care te duc cu gandul la “da si mie 5 lei, ca mor copiii de foame, trai-ti-ar familia”. Si de ce? De ce trebuie sa se umileasca pentru un loc “in fata”, cand ar fi putut foarte bine sa stea frumos “la rand”?

De multe ori stau si analizez tipul de soferi care fac asta, poate-poate gasesc un tipar. Sunt din toate speciile: tineri si adulti, barbati si femei, cu Dacia 1300 sau cu X5. Si de fiecare data imi vine sa ii intreb “unde va grabiti bai nene asa de rau? Arde casa? A nascut sotia?”. Si incerc sa-mi imaginez, de la caz la caz, cam ce ii asteapta acasa pe “grabiti”. De cele mai multe ori imi iese “o bere si o punga de seminte la televizor”.

Acum ceva timp participam destul de activ la discutiile de pe aria auto a forumului Softpedia. Am ramas blocat cand am auzit justificarea unora: de fapt in felul asta se fluidizeaza traficul, pentru ca trec mai multe masini mai repede! Evident ca e o enormitate, pentru ca a dracu’ intersectie tot atatea benzi are in ea, inainte si dupa. Deci intr-un numar limitat de timp (cat e verde), nu pot trece mai multe masini decat trec bara la bara. Poate doar daca s-ar mari ‘presiunea’, dar inca n-am vazut o coloana dintr-un blocaj in trafic trecand cu 80/ora printr-o intersectie. In fine, e mai putin importanta partea asta pentru ca omite un aspect: foarte probabil tu mai prinzi rosu o tura pentru ca ‘grabitul’ sa treaca. Ok, poti pune problema si invers: daca tu nu te grabesti, de ce te deranjeaza ca a trecut altul inaintea ta? In primul rand ca, daca stai civilizat LA COADA in trafic, nu inseamna ca nu te grabesti. Inseamna doar ca respecti niste reguli (etice, rutiere, de care vrei). Si normal ca e deranjant, din acelasi motiv pentru care e deranjant cand ti se baga unu’ cu tupeu in fata la o coada la un ghiseu.

Ce e frumos e ca, cu oricine ai vorbi, n-ar recunoaste ca face asa. Ti se da dreptate, “da domne, asa e, si pe mine ma enerveaza”. Pana cand te intalnesti cu el/ea in trafic, in postura de “da si mie 5 lei, trai-ti-ar familia”. Si evident ca atunci chiar se grabeau

Ceea ce nu inteleg e de ce la altii se poate si la noi nu. De ce in alte tari (ah, stai, li se spune “tari civilizate”) poti sa stai cuminte in coloana si la noi nu? De ce acolo, daca totusi te bagi pe linia de tramvai/sens invers/etc si ajungi in postura de “da si mie…”… poti sa stai si cate o jumatate de ora pana ti se face loc. Da, stai si “putrezesti” acolo.

Si atunci, care e cauza problemei? Sunt unii prea nesimtiti atunci nu stau la ‘coada’ sau sunt altii prea milosi atunci cand ii lasa sa treaca? Probabil ambele.

- ‘Dorel’ nu are bani, are cascaval;

- ‘Dorel’ viseaza sa cumpare ieftin si sa vanda scump. Cu ‘cascaval’, fara factura;

- ‘Dorel’ nu are nici site, nici carti de vizita. Nu ii trebuie. Clientii trebuie sa stie de el, ca doar il cunosc;

- ‘Dorel’ nu are parteneri si angajati, ci tovarasi si subalterni;

- ‘Dorel’ a absolvit scoala vietii;

- Angajatii lui ‘Dorel’ trebuie sa ii multumeasca vesnic pentru ca au fost angajati. De preferat, sa vina si cu bani de acasa.

- ‘Dorel’ nu-si doreste sa moara capra vecinului: el vrea sa moara vecinul ca sa-i ia capra;

- Toti competitorii au ceva cu ‘Dorel’. Personal. De fapt, e sigur ca acestia au intrat in afaceri doar pentru a-i strica lui apele;

- ‘Dorel’ nu plateste impozite. De fapt, nici nu are ce sa plateasca, ca doar lucreaza la negru;

- ‘Dorel’ nu planifica, el simte afacerea;

- ‘Dorel’ nu vede oportunitati de afaceri, ci ‘invarteli’;

- ‘Dorel’ nu apeleaza la investitori sau banci. Nici nu poate, pentru ca ‘Dorel’ stie ca o afacere buna este cea in care iesi numai pe minus contabil. Altfel ar plati impozite, iar el stie ca asta e cea mai mare greseala in afaceri;

- ‘Dorel’ stie ca inovatia dauneaza;

- Din primii bani ramasi in firma, ‘Dorel’ isi cumpara masina. Mare, cat mai mare;

- ‘Dorel’ nu suna, el da bip-uri. ‘Dorel’ vorbeste tare la telefon, doar trebuie sa se impuna.

Se spune ca o imagine face cat o mie de cuvinte. Un zambet este ca o imagine. Oricat de bine organizata/automatizata este o afacere, relatiile inter-umane sunt extrem, extrem de importante. Nu stiu daca haina il face pe om, dar cu siguranta modul in care interactionezi in mediul de afaceri in care te invarti este al dracului de important.

Pe scurt, zambeste cat mai des. Fii sociabil fara sa devii servil sau sa incerci sa te bagi pe sub pielea omului. Zambetul ofera incredere. Zambetul te face sa pari optimist si stapan pe tine. Oare ce impresie iti lasa un posibil partener de afaceri, client sau angajat care se uita trist, crispat, plictisit, indiferent sau incruntat la tine?

Iar pentru aceia dintre voi care au o familie fericita acasa… chiar nu vad nici un motiv sa nu zambiti

Oricat de pregatit te-ai considera, nimic nu te poate pregati pentru ‘prima firma’. Daca vrei, e ca in iubire: oricat ai citi despre iubire si oricat ai vedea-o in actiune la altii, intotdeauna te va surprinde atunci cand ti se va intampla tie. Exista oameni care se indragostesc usor, exista oameni care folosesc vorbe mari de iubire dupa 2-3 intalniri cu partenerul, exista oameni parca ‘facuti’ pentru a suferi din iubire, dar exista si oameni care nu au cunoscut iubirea sau care iubesc o singura data in viata. La fel si in mediul de afaceri: exista oameni predispusi la a face afaceri cu riscurile de rigoare, exista oameni care se aprind la orice idee de afaceri, exista oameni care se lasa pacaliti des, dar exista si oameni pentru care pur si simplu conceptul de antreprenoriat nu se potriveste sau care se axeaza pe o firma pe care si-o imagineaza lasata mostenire peste generatii (’marea iubire’).

Ideal ar fi sa reusesti sa-ti dai seama daca ‘propria firma’ este ceva ce ti se potriveste, inainte de a trece efectiv la treaba. Evident ca nu se intampla asa, poate si pentru ca nu crezi pana nu ti se intampla tie. De foarte multe ori, viitori patroni pun caruta in fata boilor: intai decid ca vor sa-si deschida o firma, apoi se intreaba “Cum sa fac bani? Ce, cum, unde sa vand?”. Cand vorbim de startup, intrebarile astea sunt deja rezolvate, macar la nivelul teoretic al viziunii.

Pasiunea

Daca esti genul de om normal care incepe de jos si invata din propria experienta, prima firma va fi probabil cea care va lua cele mai multe ’suturi’ din activitatea ta de patron. Iar atunci cand vei simti ca toate merg prost, singurul lucru care te poate mentine in afacere este pasiunea. Asa ca incearca sa identifici acea industrie sau nisa care te atrage… nu ar strica sa alegi dintr-o lista cu hobbiurile tale. Nu din punct de vedere financiar, ci mai degraba emotional. Acea industrie in care te-ai vedea lucrand ani la rand. Esti innebunit dupa jocuri pe calculator si altceva nu ai face toata ziua desi ti-au ‘mancat’ zilele, noptile si relatiile? Nici o problema, exista cerere si pentru servicii de beta-testing sau comunitati online de gaming. Nu exista pasiune care sa nu aiba un corespondent in vreo industrie.

Viziunea si oportunitatea

Daca prin oportunitate intelegem posibilitatile ce ti se deschid la un moment dat si care iti pot influenta semnificativ veniturile/cheltuielile, viziunea este totusi cea care face diferenta intre succes si esec, fiind piatra de temelie a oricarui business plan. Oportunitatile sunt ca trenurile: vin si pleaca. Uneori mai si intarzie, dar cu siguranta vor veni Dar daca nu sti drumul pana la gara, ele vin degeaba pentru ca nu esti acolo pentru a profita de ele.

Dorinta de a reusi

Poate la fel de importanta ca si pasiunea, dorinta de a reusi va fi cea care te va impinge mai departe. Nu conteaza ce iti genereaza dorinta: orgoliul, lipsurile financiare sau visurile erotice. Important e sa existe.

“Oare nu risc prea mult?”

Probabil cea mai des intalnita situatie este aceea a celor ce stiu ce ar face daca ar avea o firma, isi doresc sa reuseasca dar nu au curajul sa inceapa. Un job bine platit sta de obicei intre tine si prima firma. Siguranta unui venit regulat vs incertitudinea capacitatii tale de a conduce propria firma. Oare te vei descurca? Oare nu cumva vei cadea prada tepelor de tot felul? Cert este ca nu poti spune ca nu ai reusit, daca nici macar nu ai incercat. Oricat de tentant ar fi, nu face greseala de a merge cu prima firma in part-time cu jobul stabil, cel mai probabil nu vei reusi sa faci nici una bine. Dar incearca sa nu renunti la jobul respectiv pana nu ti-ai cristalizat un plan clar de bataie, pana nu ai ‘rezolvat’ intrebarile legate de pasiune, dorinta si viziune.

Nu intamplator, nu am vorbit nimic de bani: atat timp cat cele de mai sus nu-ti sunt clarificate, nici nu are sens.