Am auzit vorbindu-se de industriile ’strategice’ care trebuie relansate: agricultura, turism si IT, argumentandu-se ca sunt industriile ce pot aduce cresterea PIB cea mai semnificativa. Pe scurt, ar fi industriile care ne pot scoate din rahat. Daca in agricultura si turism poate fi o teorie valabila (fie si din simplul motiv ca au cazut ani la rand si au de unde sa se ridice), nu inteleg de ce ITul este bagat in aceeasi oala. In primul rand pentru ca sunt o gramada de firme romanesti de IT care o duc bine mersi chiar si in timpul crizei – mai ales cele ce nu au fost create pentru a fi dependente de piata nationala. In al doilea rand, ITul romanesc nu poate produce acel tip de crestere pe care sa zicem l-ar putea produce turismul (in cazul in care problemele esentiale – calitate, infrastructura, promovare – ar fi rezolvate). Deci ce anume vrem sa relansam in IT si de ce?

Mai degraba as intelege daca s-ar vorbi despre maturizarea industriei IT. Vorbim totusi de o industrie in care oamenii valorosi nu mai zboara de la o companie la alta in cautare de stabilitate si avem suficient de multe firme profitabile, cu vechime pe piata, bine infipte in niste strategii pe termen lung. E adevarat, piata de retail sufera, dar n-ai ce sa relansezi aici pentru e strans dependenta de puterea de cumparare a romanilor.

Pe de alta parte, mie nu-mi place termenul “relansare”, imi suna a chestie tipic romaneasca, acel ‘hei-rup’ in care ne umflam muschii doar pentru a face ‘poc’ putin mai incolo. Parca ar fi acel mediatizat moment-zero al fotbalului romanesc, despre care toti microbistii stiu ca a existat dar care nu a produs nici un efect.

Da, pot sa inteleg strategia unora de a se plange (din principiu) ca e greu, ca e criza, ca “nu sunt bani”. Da, sunt multe firme care au avut enorm de suferit de pe urma acestei perioade. Dar poate mai bine ar fi, in loc sa relansam astfel de structuri, sa vedem unde si de ce s-a gresit (pentru ca exista greseli si “greseli”) si sa evitam astfel de situatii pe viitor. Asa ca eu sper ca nu vom relansa nimic

Conform studiului Coface Romania, in primul semestru din 2009 s-au inregistrat 137 de falimente (cazuri de insolventa) in domeniul firmelor specializate in tranzactii imobiliare. Comparativ cu anul trecut, cresterea e de aproximativ 55%. Trecem printr-o perioada de criza, deci pana aici nimic neasteptat.

Din ciclul “iarna car si vara sanie”, ne-am hotarat sa cumparam un teren la munte. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Zona buna, acces usor, intravilan, etc. Am luat-o frumos pe Google si am inceput cautarea. Intr-un final am ‘focalizat’ pe doua dintre agentiile cu cele mai multe oferte ce s-ar plia pe cerintele noastre, avand grija ca ofertele de terenuri sa fi fost actualizate recent (tocmai ca sa evitam agentiile aflate in faliment). Evident, i-am contactat in vederea stabilirii unor vizionari ale acelor terenuri, spunandu-le extrem de clar ca sunt hotarat sa cumpar un teren. Nu “poate”, nu “vreau sa-mi fac o idee”. Intamplarea face ca cele 2 agentii sa fie unele dintre cele mai active/populare de pe piata, cel putin pana “de criza”.

Bun, practic au clientul “la botul calului”, trebuie doar sa il ajute sa aleaga. Au trecut vreo 5 zile si n-am primit nici un raspuns (tel, email). Mi-e si jena sa-i mai contactez, poate ii deranjez. Ma gandesc totusi sa le trimit un email in care sa le spun ca am 3 mil. de euro care imi prisosesc, sa ii intreb daca ii vor ei. Gratis, fara obligatii. Oare imi raspund?

Alta intamplare recenta: aveam nevoie de niste printuri mai ‘profi’. Gasesc siteul cu oferta. Oamenii platesc reclame AdWords, deci stiu ce vor. Fac comanda. Precizez ca in final vreau ca doua fisiere sa fie printate si unite in acelasi dosar. E simplu: 1 + 2 = 3. Primesc raspuns: “noi facem doar printare, nu si machetare”. Atat. Era greu sa-mi spuna “pentru asta va mai cerem 5 lei?”. Am renuntat si am printat la altii, asa cum am dorit…

Si totusi E CRIZA. Nu au clienti. Nu au lichiditati. Moare amanta de foame si n-are ce sa manance. Pana la urma, oare e criza sau doar selectie naturala?

Tot incerc sa gasesc motive (scuze) pentru cei care se grabesc ingrozitor de mult in trafic.

Cazul tipic: ora 17, blocaj de la un stop la altul, 2 benzi pe sens + linie de tramvai. ‘Muritorii de rand’ stau frumos in coloana, ’smecherii’ se duc pe linia de tramvai. N-am nici o problema pana aici, foarte bine, e treaba lor. Dar am o problema atunci eu stau mai mult timp in acel blocaj din cauza lor. Pentru ca, evident, acea linie de tramvai se termina cu o statie de tramvai… care, ce surpriza!, e chiar inainte de intersectie. Si cum uneori se intampla, cel putin in intersectia ‘mea’, sa mai fie cate un echipaj de politie acolo, ei trebuie sa intre la loc pe banda inainte de refugiul statiei de tramvai, putin inainte de stop. Adica sa se bage in fata. Buluc, cu nesimtire, ca poate nu se mai pune alt ‘verde’ niciodata si mor acolo. De cele mai multe ori cu niste figuri care te duc cu gandul la “da si mie 5 lei, ca mor copiii de foame, trai-ti-ar familia”. Si de ce? De ce trebuie sa se umileasca pentru un loc “in fata”, cand ar fi putut foarte bine sa stea frumos “la rand”?

De multe ori stau si analizez tipul de soferi care fac asta, poate-poate gasesc un tipar. Sunt din toate speciile: tineri si adulti, barbati si femei, cu Dacia 1300 sau cu X5. Si de fiecare data imi vine sa ii intreb “unde va grabiti bai nene asa de rau? Arde casa? A nascut sotia?”. Si incerc sa-mi imaginez, de la caz la caz, cam ce ii asteapta acasa pe “grabiti”. De cele mai multe ori imi iese “o bere si o punga de seminte la televizor”.

Acum ceva timp participam destul de activ la discutiile de pe aria auto a forumului Softpedia. Am ramas blocat cand am auzit justificarea unora: de fapt in felul asta se fluidizeaza traficul, pentru ca trec mai multe masini mai repede! Evident ca e o enormitate, pentru ca a dracu’ intersectie tot atatea benzi are in ea, inainte si dupa. Deci intr-un numar limitat de timp (cat e verde), nu pot trece mai multe masini decat trec bara la bara. Poate doar daca s-ar mari ‘presiunea’, dar inca n-am vazut o coloana dintr-un blocaj in trafic trecand cu 80/ora printr-o intersectie. In fine, e mai putin importanta partea asta pentru ca omite un aspect: foarte probabil tu mai prinzi rosu o tura pentru ca ‘grabitul’ sa treaca. Ok, poti pune problema si invers: daca tu nu te grabesti, de ce te deranjeaza ca a trecut altul inaintea ta? In primul rand ca, daca stai civilizat LA COADA in trafic, nu inseamna ca nu te grabesti. Inseamna doar ca respecti niste reguli (etice, rutiere, de care vrei). Si normal ca e deranjant, din acelasi motiv pentru care e deranjant cand ti se baga unu’ cu tupeu in fata la o coada la un ghiseu.

Ce e frumos e ca, cu oricine ai vorbi, n-ar recunoaste ca face asa. Ti se da dreptate, “da domne, asa e, si pe mine ma enerveaza”. Pana cand te intalnesti cu el/ea in trafic, in postura de “da si mie 5 lei, trai-ti-ar familia”. Si evident ca atunci chiar se grabeau

Ceea ce nu inteleg e de ce la altii se poate si la noi nu. De ce in alte tari (ah, stai, li se spune “tari civilizate”) poti sa stai cuminte in coloana si la noi nu? De ce acolo, daca totusi te bagi pe linia de tramvai/sens invers/etc si ajungi in postura de “da si mie…”… poti sa stai si cate o jumatate de ora pana ti se face loc. Da, stai si “putrezesti” acolo.

Si atunci, care e cauza problemei? Sunt unii prea nesimtiti atunci nu stau la ‘coada’ sau sunt altii prea milosi atunci cand ii lasa sa treaca? Probabil ambele.

- ‘Dorel’ nu are bani, are cascaval;

- ‘Dorel’ viseaza sa cumpare ieftin si sa vanda scump. Cu ‘cascaval’, fara factura;

- ‘Dorel’ nu are nici site, nici carti de vizita. Nu ii trebuie. Clientii trebuie sa stie de el, ca doar il cunosc;

- ‘Dorel’ nu are parteneri si angajati, ci tovarasi si subalterni;

- ‘Dorel’ a absolvit scoala vietii;

- Angajatii lui ‘Dorel’ trebuie sa ii multumeasca vesnic pentru ca au fost angajati. De preferat, sa vina si cu bani de acasa.

- ‘Dorel’ nu-si doreste sa moara capra vecinului: el vrea sa moara vecinul ca sa-i ia capra;

- Toti competitorii au ceva cu ‘Dorel’. Personal. De fapt, e sigur ca acestia au intrat in afaceri doar pentru a-i strica lui apele;

- ‘Dorel’ nu plateste impozite. De fapt, nici nu are ce sa plateasca, ca doar lucreaza la negru;

- ‘Dorel’ nu planifica, el simte afacerea;

- ‘Dorel’ nu vede oportunitati de afaceri, ci ‘invarteli’;

- ‘Dorel’ nu apeleaza la investitori sau banci. Nici nu poate, pentru ca ‘Dorel’ stie ca o afacere buna este cea in care iesi numai pe minus contabil. Altfel ar plati impozite, iar el stie ca asta e cea mai mare greseala in afaceri;

- ‘Dorel’ stie ca inovatia dauneaza;

- Din primii bani ramasi in firma, ‘Dorel’ isi cumpara masina. Mare, cat mai mare;

- ‘Dorel’ nu suna, el da bip-uri. ‘Dorel’ vorbeste tare la telefon, doar trebuie sa se impuna.